specialitate, pare a fi neglijat – neglijat, în sensul ca nu i se acorda o atentie suficienta. A promova o dihotomie de tipul discipline fundamentale / discipline de specialitate, o împartire riguroasa a cursurilor din curriculumul universitar în cursuri care au ca obiect doar crearea unui minim fundament stiintific si cursuri care îsi propun acomodarea studentului la cerintele muncii pe care o va desfasura nu este, neaparat, o solutie salutara. Ar putea fi de acceptat ca, întrucât este cunoscut înca de la începutul studiilor scopul final – crearea fundamentului stiintific pentru construirea unei cariere de succes în cadrul structurilor Ministerului Administratiei si Internelor, toate cursurile pe care le parcurg studentii din Academia de Politie trebuie adaptate scopului final.
Fara a intra în detalii, acceptam ca pregatirea de specialitate presupune un demers stiintific, un parteneriat student-profesor, axat pe aprofundarea acelor elemente care sunt necesare, cât mai concret posibil, pentru îndeplinirea, cu succes, a sarcinilor specifice posturilor în care îsi vor desfasura activitatea viitorii absolventi. Mai concret, aceasta pregatire consta într-un ansamblu de activitati ce au ca scop fixarea cunostintelor necesare exercitarii unei anumite profesii.
O parte dintre studenti si, chiar, unele cadre didactice apreciaza ca pregatirea de specialitate a cunoscut în timp si continua sa cunoasca un usor declin ce poate afecta realizarea scopului declarat.
De ce acest lucru? Pentru ca, uneori, se folosesc cam aceleasi tehnici, se aplica aceleasi metode si se foloseste aceeasi aparatura, ca acum 20-30 de ani. Este evident ca schimbarile au loc în societate cu o viteza uimitoare, mai ales acum, în era informaticii. Si, de aici, întrebarea: de ce nu tinem pasul cu aceasta? De ce, întotdeauna, infractorul pare a fi cu un pas înaintea noastra, a politistilor? Raspunsul poate fi simplu: el urmareste schimbarile si se muleaza pe acestea atunci când actioneaza, perfectionarea modului de operare tine de însasi existenta lui ca infractor.
Învatamântul de specialitate, ca prioritate, trebuie sa tina pasul cu modificarile din societate, fiecare generatie ce studiata în Academia de Politie este din ce în ce mai mai interesata, întregul efort este focalizat pe calitatile pe care trebuie sa le aiba absolventul la începutul carierei, în fapt, începutul luptei cu fenomenul infractional, cu nerespectarea legii. În aceste conditii se pare ca, de multe ori tehnicile, metodele si aparatura existente nu fac decât sa stârneasca, lipsa de interes în pregatire, unii dintre studenti având cunostinte si preocupari ce depasesc nivelul demersului promovat de profesor.
Inevitabil, este nevoie de o ridicare a standardelor, cel putin, în acea parte a fluxurilor didactice pe care le numim de specialitate. Sunt de dorit schimbari atât la nivelul bazei materiale cât si la nivelul metodologiei de desfasurare a activitatilor didactice. Daca baza materiala, activitatile practice sunt de o deosebita importanta, trebuie subliniat ca ele nu sunt totul – este nevoie si de profesori care sa aiba o pregatire didactica adecvata. Mai trebuie observat si pericolul crearii unei bariere de comunicare fundamentata pe conflictul între generatii.
Mai clar, activitatea didactica a profesorului trebuie sa se muleze pe gradul de cunostinte al studentului, pe nivelul lui de pregatire, pe motivatiile care-l fac sa acceada lungul drum al cunoasterii. Profesorul trebuie sa-i cunoasca nevoile, golurile, carentele pentru a alege cel mai adecvat mod de lucru în relatia cu el. Altfel, netinând cont de student, de necesitatea adaptarii permanente a relatiei profesor/student, se va crea o prapastie, fiecare îsi va stabili obiective si scopuri , ambii ignorând fondul – profesorul va fi interesat într-o prestatie buna din punctul lui de vedere iar studentul va fi interesat, doar, de, cel mult, obtinerea unor note bune.
|