Pentru a putea facilita pregatirea pot fi observate urmatoarele etape:

• cunoasterea – perceperea si recunoasterea informatiei de catre student;
• întelegerea – studentul începe sa opereze cu informatia, tatoneaza si evalueaza impactul informatiei asupra propriei pregatiri;
• aplicarea – pus în fata unor ipoteze de lucru studentul trebuie sa implementeze informatia în sau ca metoda de lucru;
• analiza – identificarea cauzelor care au generat deficiente si a modalitatilor de urmat pentru a se putea ajunge la un nivel minim rezonabil de raspuns la o situatie practica pe baza informatiei asimilate;
• sinteza – realizarea de corelatii între informatie – problema – individ;
• evaluarea – valorizarea întregului proces, identificarea de solutii pentru continuarea pregatirii si pentru perfectionarea procesului, ca atare.

Aceste etape, fara îndoiala, trebuie urmarite si respectate de catre profesor însa rolul principal trebuie sa-l aiba studentul. Oricât de bine ar fi gândit si condus procesul de învatare, nimic nu se poate realiza, sub aspectul performantei, daca nu sunt respectate de catre parteneri – profesorul si studentul – câteva principii pe care le consider foarte importante:

1. Principiul pregatirii – presupune o atitudine favorabila fata de pregatire, fata de învatare;
2. Principiul efectului – omul fiind o fiinta hedonista si studentul este conditionat în activitatea sa de obtinerea unei satisfactii, daca percepe satisfactia se va mobiliza si se va implica daca va constata formalism – acel celebru „De ce trebuie sa învat asta? Pentru ca asa trebuie” – va raspunde pe masura;
3. Principiul repetarii – experientele placute, interesante sunt cautate, sunt percepute pozitiv, studentul cauta sa le repete;
4. Principiul primordialitatii – informatiile primite la început sunt asimilate usor si greu de sters;
5. Principiul ultimelor cunostinte – ce se spune la sfârsitul expunerilor, concluziile, se retin usor si sunt usor de amintit;
6. Principiul intensitatii – cu cât studentul gândeste mai mult la implementarea informatiei cu atât aceasta va fi retinuta mai bine.

Demersul nu poate fi complet fara a cuprinde si referiri la evaluarea programului de pregatire, a programei analitice. Rezultatele obtinute trebuie evaluate urmarind trei aspecte pe care le consider esentiale:

• aspectul cognitiv;
• aspectul aptitudinal;
• aspectul afectiv – evolutia, schimbarea motivatiei studentului.

Nu trebuie uitat ca omul retine:

- 10% din ceea ce citeste;
- 20% din ceea ce aude;
- 30% din ceea ce vede;
- 40% din ceea ce vede si aude, în acelasi timp;
- 60% din ceea ce discuta cu altii;
- 70% din ceea ce aplica personal;
- 80% din ceea ce descopera si experimenteaza personal sau în grup;
- 90% din ceea ce învata pe altul.

Trebuie sa recunoastem ca putine programe sunt evaluate riguros. Adesea, exista tentatia ca totul sa se rezume la evaluarea necesitatii si a relevantei programei în cadrul curriculumului universitar si la evaluarea competentei profesorilor. Nu este gresit, însa evaluarea nu este completa daca nu se introduc în analiza nivelul cunostintelor si aptitudinile studentilor materializate în comportament si performanta.

Totul este important, parcurgerea unor programe educationale complete de catre viitorii politisti este de natura sa genereze efecte pozitive cu privire la calitatea serviciilor prestate, nivelul intelectual dobândit de catre studenti si, de ce nu, la calitatea vietii si nivelul de trai al absolventilor.