CE ESTE BINE DE FACUT

În primul rând, schimbarea mentalitatii.

PROFESORUL

- nu mai trebuie sa fie filosof, înteleptul suprem, nu trebuie sa le stie pe toate, nu mai trebuie perceput ca stapânul suprem al domeniului stiintific care îsi apara suprematia, orice idee sau exprimare ce nu coincide cu a lui fiind, aprioric, gresita.
- trebuie sa vina în mijlocul studentilor, sa fie partenerul lor, el stie foarte multe însa experienta lui (oricât de bogata ar fi) nu poate ramâne tabu, stilul, modul de abordare al problemelor nu pot fi impuse, ceea ce a fost bine pentru mine cândva si undeva nu poate fi bun pentru oricine, oricând si oriunde.

- progresul, perfectionarea atât a profesorului cât si a studentului, pe lânga efort propriu, presupun si colaborarea între cei doi – nu poate exista profesor bun cu studenti prosti si nici studenti buni cu profesor prost;
- trebuie sa uite vesnicele întrebari – Profesorul trebuie sa fie cel mai bun politist sau cel mai bun profesor? Un bun politist este, prin natura lucrurilor, un bun profesor si reciproc? etc. – el trebuie sa creada în menirea si profesia sa, profesorul viitorilor politisti nu este, nu trebuie si nici nu are cum sa fie sau, dupa caz, sa mai fie politist, el este si trebuie sa ramâna profesor, profesor politist dar profesor;
- trebuie sa fie sau sa aiba disponibilitatea pentru a deveni compatibil cu studentul, sa poata aprecia experienta studentului, cunostintele si experienta sa trebuie puse la dispozitia studentului nu impuse;
- trebuie sa-si adapteze demersul, uneori este bine sa adopte o atitudine de expectativa pentru a lasa studentul sa se dezinhibe, sa-si deblocheze fluxurile intelectuale, alteori trebuie sa intervina activ, sa gaseasca cele mai bune metode de stimulare, îndrumându-i, astfel, activitatea.

STUDENTUL

- trebuie sa înteleaga pregatirea ca o problema, înainte de toate, personala si, abia în plan secund, a institutiei sau a sistemului;
- trebuie sa înteleaga faptul ca trebuie sa faca mult mai mult – foarte multi studenti considera ca au facut destul promovând examenul de admitere, acum este suficient ca exista iar de aici încolo este treaba profesorului sa îi faca mai destepti;
- profesorul nu este ceva impus, venit din exterior, el este partenerul studentului în a face ceva în comun – a-i desavârsi pregatirea – iar studentul trebuie sa-i fie partener profesorului în aceeasi masura;

Nici o teorie, factor sau principiu nu trebuie implementat abstract, nimic nu trebuie copiat, hotarâtor este sa se tina seama de conditiile concrete în care se desfasoara fluxurile didactice. Schimbarea este relevanta atunci când rezultatele devin, cu adevarat, bune, când motivatia studentului pentru pregatire capata consistenta, când este primit si acceptat ca profesionist în colectivele în care urmeaza sa-si desfasoare activitatea. Important este sa se accepte ca nevoile studentului sunt importante, cele ale institutiei sau sistemului trebuie corelate nu impuse ca prioritare.

Ca bibliografie relevanta în domeniu, pe lânga surse din România ar putea fi avute în vedere si: